Blog

Dacă vrei job, acceptă feedbackul după interviu!

Un motiv pentru care nu ajungi să primești oferta de job, deși cauți și mergi la interviuri, este că nu accepți feedbackul! Dacă vrei jobul, este esențial să asculți și să accepți feedbackul după interviu.

Feedbackul angajatorului sau ce știe el despre mine?

”Feedbackul cui? Al recrutorului sau angajatorului? Ce știe el despre mine? Pune etichete și nu-mi dă o șansă!” – ai putea spune!

Știu, e dureros să ți se spună că nu te potrivești cu profilul, cu cultura companiei. Iar dacă ai o problemă de atitudine sau de ”personalitate” s-ar putea nici să nu auzi acest feedback.

Dar stai, nu o lua așa de personal! E o diferență de percepție, adică de impresie creată. Tu nu ești, neapărat, așa cum te-a văzut angajatorul. Doar că ceva din ce ai făcut sau ai spus, a creat o anumită imagine despre tine în mintea angajatorului. Dacă tu îți dai seama de ce faci, ce spui și ce tip de imagine se conturează în mintea angajatorului despre tine, vei putea să modifici lucrurile. Ai control asupra acțiunilor și cuvintelor tale. Nu ai control asupra imaginii pe care și-o creează angajatorul depre tine. Dar dacă îți dai seama de aceste trei elemente și le conștientizezi, sunt lucruri pe care le poți face ca să le influențezi pe toate trei.

Și nu, nu zic, în sensul de ”manipulare” a impresiei! Dacă ai o problemă psihologică sau emoțională, le poți aborda și trata! Dacă ai o problemă de conștientizare, că nu îți dai seama de ce faci, s-ar putea să fii suprins(ă)! Ești mai mult decât ce arăți! Ai frumusețe în tine dar e posibil ca în exterior să emani agresivitate, frustrare, rigiditate!

 

Feedbackul tău interior sau ce îți spune intuiția?

De cele mai multe ori, ceea ce nu auzi sau nu ți se spune este deja în interiorul tău. Este intuiția ta care ar răspunde la întrebările:

  • De ce crezi tu că nu primești oferta de job, așa cum o dorești? Spune-mi ceva legat de tine, nu de ei! Cum crezi tu că te percep ei? Care ar fi motivul lor pentru care te refuză?

Și răspunsurile tale ar suna cam așa:

Angajatorii nu mă acceptă pentru că:

  • Nu știu suficientă engleză.
  • Nu accept salariul mic pe care mi-l oferă.
  • Nu accept să fac două tipuri de activități ci cer doar una.
  • Nu vreau să merg la birou, deloc, nici măcar o zi.
  • Nu vreau să vorbesc cu clienții la telefon mai mult de 5 ori/zi.
  • Eu vreau să prestez o anumită activitate și ei nu mi-o oferă.
  • Le-am spus la interviu ceva ce i-a deranjat: că nu fac bine ce fac, că salariul e prea mic pentru acest post, că nu sunt organizați, etc. etc.
  • Îmi știu valoarea și cer răspicat ceea ce mi se cuvine, inclusiv lista de beneficii o detaliez.
  • Am venit cu prea multe idei în interviu și se simt amenințați.
  • Pun condiții foarte clare privind angajarea, de la prima discuție, să nu pierdem timpul.
  • Le-am dat prea multe detalii în interviu, inclusiv despre viața mea personală și cred că i-am șocat.
  • Sunt gras(ă).
  • Am vorbit prea mult în interviu.

 

Și poți  continua singur/ă lista cu propriile tale idei provenite din intuiție. Ce ai observat? Dacă vorbești la persoana întâi, singular (Eu vreau, am făcut, am cerut), care este efectul? Observi schimbarea de perspectivă? Sunt lucruri pe care chiar nu ai putea să le faci altfel?

 

Ai putea privi feedbackul doar ca o opinie și să nu-l mai tratezi ca o tragedie?

 

Feedbackul dupa interviu
                                           Acceptă feedbackul după interviu ca pe o opinie!

 

 

Flexibilitate după auzirea feedbackului

Chiar nu există loc de flexibilitate, la tine? Mai mult loc pentru ”Da, discutăm” și mai puțin pentru ”Nu, nu așa!”? Ai putea să iei în calcul și varianta de comportament în oglindă?

 

Să luăm un exemplu:

Prima variantă de comportament A doua variantă de comportament
Nu vreau să merg la birou, vreau doar job remote ( deși tu ai 23 ani, ești la primul sau al doilea job serios, nu ai copii și nici altă situație care să te constrângă să stai pe lângă casă).

 

Aș fi deschis(ă) și către un job cu prezență de la birou. Recunosc că mi-ar plăcea să experimentez și mediul de lucru hibrid. Nu am avut ocazia până acum. Dar aș fi dispus(ă) și pentru munca de la birou.
Vreau să vă spun de la început care ar fi condițiile mele pentru a discuta cu dvs. despre post: salariul minim 8000 lei, lucru de acasă și tichetele de masă. Sincer(ă) să fiu, mi-aș dori o schimbare profesională. Am putea discuta să evaluăm reciproc potrivirea noastră. Spuneți dvs. ce căutați și vă întreb și eu câteva lucruri. …Bugetul pentru acest post s-ar situa în intervalul 8000 –  8500 către care țintesc eu?

 

Sau

 

Sincer(ă) să fiu, nu sunt într-o căutare activă de job. Îmi este destul de bine la actuala companie. Aș lua însă, în calcul, o schimbare pentru o ofertă financiară mai bună decât ce am acum.

Salariul de 3000 lei este infim. Nu pot accepta acest salariu la experiența pe care o am! Înțeleg că dvs. aveți un anumit buget pentru acest post/ Însă, din discuția cu dvs. am înțeles că aveți în companie și următoarele nevoi: de a eficientiza procesul X și de a găsi soluții la blocajul din procesul X. Eu am experiențe similare, unde mi-am exersat competențele de eficientizare de asemenea procese, cu rezultate foarte bune. Dacă dvs. căutați un junior, s-ar putea să nu fie eu persoana pe care o căutați. Dar dacă doriți să atingem împreună niște rezultate, putem discuta pe o strategie concretă.

 

Sau

 

Pentru mine este o situație delicată acum. Am nevoie urgentă de un serviciu și voi accepta oferta dvs. deși salariul este mai mic decât mi-aș fi dorit. Îmi place activitatea pe care o voi desfășura alături de dvs. Vă propun totuși să încercăm această colaborare ca un proiect: dvs. să mă observați în câteva luni și dacă vedeți în mine potențial și vă place cum lucrez, să rediscutăm. Astfel, ne suntem de folos reciproc: vă ajut să treceți de perioada aceasta critică și dvs. mă ajutați pe mine în situația delicată în care mă aflu.

 

 

Și dacă Feedbackul ar avea dreptate?

Și dacă totuși ai lua feedbackul ca atare, ca și când ar fi un gram de adevăr în el? Că poate chiar ai o problemă de atitudine și te plângi prea mult, ai pretenții combinate greu de satisfăcut toate la pachet, nu știi ce vrei și derutezi sau știi ce vrei și ești inflexibil(ă)?

Cuvântul pe care îl rostim cel mai greu este ”Accept”. Ne este atât de greu să acceptăm că alții ar putea vedea ceva la noi, ceva care nu ne place și ar mai putea fi și adevărat. De ce? Pentru că ne doare și nu știm ce să facem cu acel feedback. Dar dacă vrei un job, e nevoie să accepți feedbackul.

 

Iată trei pași pentru acceptarea feedbackului:

  • iei feedbackul dat (adică ce crezi că gândesc alții despre tine, de ce intuiești tu că nu te acceptă ei) și le dai dreptate. Nu admiți că așa ești ci admiți că ceva din ce ești, în acest moment și din ce ai făcut sau spus la interviu le dă dreptate să tragă această concluzie despre tine.
  • despici feedbackul, îl analizezi și alegi ce e adevărat din el și ce nu. Dacă intuiești că te-au respins pentru că ai vărsat asupra lor multe nemulțumiri legate de viață în general și de joburile tale anterioare, atunci te întorci către tine și faci pace cu tine. Iei experiențele anterioare și le analizezi să revii la o stare pozitivă, pregătit/ă de o nouă experiență profesională.
  • integrezi feedbackul și faci ceva în privința respectivă: dacă ți s-a reproșat că vorbești prea mult sau peste interlocutor, dai dreptate și data viitoare te controlezi mai mult.

 

A accepta feedbackul nu înseamnă că îți place ce ai auzit sau că ești de acord cu el. Înseamnă doar că îl primești, îl lași să vină către tine, îl auzi, îl asculți, analizezi și decizi ce să faci cu el.

 

Hai să luăm iar un exemplu:

 

Iei feedbackul (De ce crezi tu că nu te-au angajat ?) Despici feedbackul ( Ce e al lor de aici, ce e al meu?) Integrezi feedbackul ( Ce pot să îmbunătățesc?)
Le-am zis că nu accept salariul lor de 3000 lei și cred că m-au perceput ca nehotărât să mă angajez deși stau fără job de un an. Despre ei: Ei au acest buget pentru acest post. Ori pot da mai mult dar nu le-am transmis încredere în competențele mele sau nu m-am vândut bine.

Ori m-au plăcut dar au bugete limitate în companie, la acest moment.

 

Ar mai fi ceva? Altceva? Ar putea sa fie ceva combinat și cu ceva din atitudinea sau reacția ta?

Despre mine: Poate nici răspunsul meu nu a fost foarte diplomat. Pe de o parte le-am zis că nu lucrez de un an, pe de altă parte le-am zis că vreau doar ceva anume, la o anumită sumă, deci cumva mesajul pentru ei a fost că ce îmi oferă ei nu valorează nimic. Cred că am fost puțin cam lipsit(ă) de respect.

Aș putea să:

–        verific cu un prieten cum mă prezint la interviu, printr-o simulare,

–        cer feedback de la cei care mă cunosc bine să-mi spună ce tonalitate am când vorbesc despre ce am făcut la interviu,

–        insist să primesc feedback cinstit, transparent, să știu cum am fost perceput,

–        exersez felul în care mă promovez, mă vând să fie respectuos, echilibrat, nici modest, nici arogant.

–        voi vorbi cu mai multă diplomație și cu mai mult respect, atât față de mine cât și față de ei.

 

Și încă două exemple:

Iei feedbackul (De ce crezi tu că nu te-au angajat ?) Despici feedbackul ( Ce e al lor de aici, ce e al meu?) Integrezi feedbackul ( Ce pot să îmbunătățesc?)
Sunt gras(ă), nu arăt bine și m-au respins pentru asta Despre ei: Vor pe cineva în poziția aceasta care să arate bine în ședințe.

 

 

Despre mine: Nici eu nu mă plac. Cred că am vorbit cu voce joasă, lipsită de încredere în mine.

Am de ales:

a)      Fie mă plac așa cum sunt, gras(ă) și frumoas(ă), dar mă duc îngrijit(ă) la interviu, îmbrăcată adecvat și aranjat(ă).

 

b)     Fie încep să slăbesc, în primul rând pentru mine și pentru stima mea de sine.

Vorbesc foarte mult la interviuri, întrerup frecvent și nu ascult întrebările lor până la capăt. Mi-au dat feedback să aștept finalul întrebării înainte de a răspunde. Despre ei: Poate că recrutorul era deja obosit și nu mai avea răbdare să audă prea multe detalii.

 

Despre mine: Cred că am dat și detalii care nu aveau legătură cu subiectul, din dorința de a mă vinde, de a-i convinge. Sunt chiar entuziasmată de acest job, mă atrage mult și mi l-aș dori!

Aș putea să rog recrutorul să precizeze ce tip de detaliu dorește de la mine, înainte să răspund eu cu o poveste.

 

Aș putea să fac exerciții de a răspunde mai la obiect, concis, cu elementele relevante.

 

Aș putea să fac o simulare de interviu cu cineva.

 

 

 

Ai curajul să accepți feedbackul?

Pe mine mă ajută acest gând, când nu îmi place feedbackul din partea altora sau cel intuit de mine:

Dacă primesc feedback și aplic ce pot din el pentru a mă îmbunătăți, nu voi mai fi nevoită să îl aud a doua oară!

Alegerea e a ta! Te vei asculta să vezi ce feedback îți dai? Ai curaj să înfrunți feedbackul chiar și atunci când, poate, spune adevărul? Ai curaj să privești adevărul în față și apoi să-l schimbi?

Ce pierzi dacă accepți mai mult, poate chiar un job care nu îndeplinește 100%cerințele tale, dar de care ai nevoie în acest moment? Și ce pierzi dacă stai în încăpățânarea ta și aștepți ca lucrurile să se întample doar după scenariul din mintea ta?

Acționează cu grație și eleganță atât față de angajatori, cât și față de tine!

#dezvoltareprofesională, #feedbackinterviu, #feedbackinterior, #căutarejob