Blog

Emoțiile din calea evoluției profesionale

Când emoțiile tale stau în calea progresului tău profesional

Rolul profesional era cel mai tare în viața mea, cel care mă ținea la suprafață. Mă simțeam competentă, înțelegeam cu ușurință regulile organizaționale, scrise și nescrise, aveam o intuiție foarte bună. Nu știam să definesc imediat ce observam intuitiv în procesele de lucru. Evoluam, greu, însă cu talent. Până când ceva din viața mea personală se dezechilibra. Două lucruri se puteau întâmpla, de regulă:

  • Dialogul meu interior devenea prea zgomotos și vocile din mine erau prea critice cu privire la mine,
  • Tensiunile din relația de cuplu îmi consumau energia emoțională și mă distrăgeau de la creșterea mea profesională.

Jobul era refugiul meu, deși, din punctul meu de vedere, nu am exagerat niciodată cu atenția acordată jobului. Jobul nu este cel mai important element din viața mea dar îmi aduce o mare satisfacție. Nu mi-a plăcut niciodată să fac ore suplimentare dar, am susținut, dedicată, compania când era ceva urgent de finalizat.

În fine, mi-am remarcat tiparul repetitiv în mai multe joburi. Am concluzionat că nu puteam evolua profesional până nu îmi priveam emoțiile în față și le rezolvam.

 

Întâlnirea cu emoțiile

A fost un drum greu. Am fugit de mai multe ori de mine și m-am întors de mai multe ori, să scot din interiorul meu orice mă sabota.

Îți spun toate acestea pentru că vreau să înțelegi că am trecut și eu prin ceea ce treci tu: lupta interioară cu emoțiile tale, în drumul tău spre evoluție profesională. Când nu sunt ascultate, emoțiile devin copleșitoare. Iar dacă mai ai și rol de manager, vei gândi că ai o criză existențială. Că poate nu ești suficient de bun(ă) și ar trebui să îți cauți altceva, un job de executant o perioadă, să nu o iei razna.

Recent, un manager mi-a mărturisit într-o discuție: ”Nu știu să fac pace cu mine! Sunt epuizat(ă), nu mai pot, dar nu înțeleg ce îmi spui tu. Cum să vorbesc cu emoțiile, cum să mă port frumos cu mine, cum să mă detașez?”

Observ oamenii de zeci de ani și lucrez cu mine constant. Noi toți avem nevoie de niște competențe de bază. Sunt, da, niște competențe, abilități despre care învățăm, pe care apoi le exersăm și la care devenim buni. Ca într-un training. Și ele sunt necesare atât în plan personal cât și în plan profesional. Iată care sunt cele la care am lucrat până acum și care m-au ajutat să ajung la pacea cu mine de acum. Le consider de bază pentru ca tu să poți face pace cu tine și, după cum vei observa ele sunt în oglindă. Au un corespondent în plan profesional și invers. De aceea dacă vrei să dezvolți ceva în plan profesional, nu poți face asta autentic, decât dacă aliniezi și planul personal. .

 

În plan personal În plan profesional
Să știi ce vrei Să știi care sunt criteriile importante pentru tine legate de un job
Să spui nu Să nu mai accepți ceea ce îți face rău (job, atribuții, compromisuri)
Să înveți să negociezi Să îți definești în scris valorile, competențele. Să știi să creezi o impresie pozitivă. Să negociezi ce vrei să obții.
Să fii capabil(ă) să lucrezi eficient cu emoțiile tale Să știi să îți gestionezi performanța (ce ține de tine, ce nu, ce este un feedback și un ciclu al unui proces)
Să îți atingi obiectivele personale și profesionale Să știi să faci management al proiectelor

 

AICI ȘI ACUM

Cel mai des avem impresia că nu avem timp. Că alții ne-au luat-o înainte, că nu suntem suficient de buni sau de organizați pentru a evolua mai rapid. Această vorbire cu noi înșine pune presiune pe noi și ne obosește. Vom înainta și mai încet dacă continuăm. O altă variantă ar fi să ne spunem (pentru că așa este) că ”suntem în grafic, că avem timp de toate, că totul este perfect așa cum este acum”.

 

Iată mai jos câteva elemente care au legătură cu evoluția ta. Analizează-te și vezi cum stai la fiecare:

  1. Ca să poți evolua, ai nevoie să te oprești din a hoinări în trecut și din a plonja spre viitor. E necesar timpul prezent și PREZENȚĂ activă în viața ta de acum. Dacă îți e greu să rămâi în prezent, ai de lucrat la dirijarea atenției și menținerea ei pe ce îți dorești tu.
  2. Pentru propriul tău echilibru emoțional și nu numai, este necesar să înveți și să exersezi DETAȘAREA. Tu nu ești nici emoțiile tale, nici gândurile tale. Ai nevoie să înveți să le privești de la distanță.
  3. Foarte mulți oameni, în lupta cu ei înșiși, se străduiesc să își atingă zeci de obiective o dată, fără să acționeze metodic și structurat. Este calea cea mai sigură către epuizare. Nu, nu se lucrează cu toate emoțiile odată, nici management de proiect nu se face dând start tuturor acțiunilor care duc la rezultat, în același timp. MANAGEMENTUL PROIECTELOR se face pe ETAPE, cu termene.
  4. Și cel mai important element dintre toate, din punctul meu de vedere, pentru a ne echilibra și a ne regăsi, este STRATEGIA. Nu poți ajunge la strategie în timp ce acționezi și ești ocupat(ă). Creierul nostru nu se poate concentra și pe strategie și pe acțiune. E necesar să faci doi pași înapoi, o pauză cu timp pentru tine și liniște, astfel încât gândurile tale creative să poată ieși afară și să se transforme în soluții.

Emoțiile au și ele nevoie de spațiu suficient și de un cadru în care să te simți în siguranță, nejudecat(ă), pentru a le auzi mesajele.

Doar după ce eliberezi emoțiile și gândurile, faci pace cu tine și îți iei angajamentul că te vei susține, ești pregătit(ă) să abordezi un nou nivel al dezvoltării tale, fie ea și profesională.

Este momentul în care alinierea cu tine îți generează stare de bine și o energie enormă pe care o poți transpune, ulterior, în job.

 

Cum sunt acum?

Privind în urmă, mulțumesc tuturor momentelor grele pentru că au provocat în mine schimbarea. Am mers în profunzime și m-a durut imens. Dar nu mi-am lăsat niciun gând neanalizat, nicio emoție ignorată. Am fost reticentă, am opus rezistență, am respins oameni. M-am simțit singură, nu am vrut și nici nu am cerut ajutor până când am învățat să ”let go”. Să iau lucrurile mai relaxat, fără să pun presiune ca ele să se întâmple cum vreau eu, când vreau eu. Mi-am asumat responsabilitatea doar pentru acțiunile mele și am învățat să las altora libertatea de a acționa cum aleg. Dar mi-am asumat. Și m-am făcut mare, adultă.

Am descoperit că pot, într-o anumită măsură, să îmi construiesc viața așa cum mi-o doresc. Viața pe care o trăiesc acum este cea pe care o visam acum 15 ani. Atât din punct de vedere profesional cât și personal. Mai fac lucruri pentru că trebuie, sunt utile dar fac mult mai mult din ceea ce îmi place.

Balanța înclină acum mai mult către viața care îmi place și îmi aduce satisfacție. Iar echilibrul se cere menținut constant, prin acțiuni de analiză, recalibrare, reevaluare, decizii.

Pe la 27 de ani, credeam că nu vor trece emoțiile puternice și avalanșele emoționale și mentale. Acum, pe la 40 s-au potolit. Dar viața e imprevizibilă și sigur vor mai fi hopuri.

Antrenamentul de până acum, mă ajută să știu ce am de făcut când am emoții puternice și gânduri invadatoare. Reiau tehnicile, lucrez cu mine și nu mă las până nu ajung din nou, la echilibru.

Viața merită trăită ca o sumă a experiențelor. Când înveți să vezi perfecțiunea unui moment, ești pregătit să creezi în viața ta noi peisaje, pline de culoare!

 

Contactează-mă!

Dacă ești o persoană autodidactă și vrei să exersezi singur(ă) lucrul cu emoțiile tale, găsești aici un ebook special creat pentru a te ajuta: Ebook Mesajele Emoțiilor ( Descarcă)

Dacă vrei să te suțin prin consiliere și tehnici de gestionare a emoțiilor tale, mă poți contacta printr-un mesaj prin site AICI.

Spor și mult succes!

Cristina Dumitru