Blog

One Man Show la Interviu?

One Man Show

Dacă tu ești actor singur, pe o scenă, și îți faci numărul, se numește că tu ești One Man Show. Când reușești să fii interesant, haios, ai șanse să îți captivezi publicul. Dacă îi mai dai publicului și conținut stimulator intelectual, s-ar putea să-l câștigi!

Dar ce garanție ai că ai făcut o treabă bună? De unde știi că publicului i-a plăcut de tine, că prestația ta e ce și-au dorit, dacă nu te conectezi la energia lor? Dacă nu e despre ei, mai mult decât despre tine?

Vei aștepta cu sufletul la gură finalul piesei, tocmai ca să vezi aplauzele, dacă le primești.

Dar dacă nu ai jucat bine, ce mai poți face acum? Nu mai poți schimba nimic.

 

Care e asemănarea cu interviurile?

Este o asemănare între un artist one man show și un candidat sau chiar recrutor care umple scena la interviu.

Candidatul e un One Man Show când vorbește atât de mult, fără pauze, fără să verifice dacă interlocutorul său a adormit, se gândește la mâncare, la pisică sau cum să iasă mai repede din întâlnirea cu el.

Recrutorul e un One Man Show când are niște fraze interminabile și nu mai ajunge să discute cu candidatul despre ce îl interesează pe acesta. Îl ia pe candidat și îl trece printr-o serie de întrebări, vreo 20 așa. Ca, la final, când îi dă candidatului voie să își spună și el păsul, candidatul să pună o întrebare care clarifică instant nepotrivirea jobului cu ceea ce își dorește el.

 

De ce vorbim așa de mult?

Candidații vorbesc mult din următoarele motive, posibile:

  • Cred că așa trebuie să facă,
  • Cred că trebuie neapărat să se vândă,
  • Cred că asta așteaptă recrutorul de la ei,
  • Le place să se audă vorbind,
  • Nu s-au pregătit suficient de bine cu informație sintetizată despre ei,
  • Sunt mândri de toate realizările lor anterioare.

 

Recrutorii vorbesc mult pentru că:

  • Vor să fie super drăguți și să atragă candidații spre companie,
  • Vor să le vândă postul candidatului,
  • Le place să se audă vorbind,
  • Nu s-au pregătit suficient de bine pentru interviu și exersează improvizația,
  • Le place să controleze interviul și nu au găsit altă metodă de a face asta.

 

Ar fi benefic să mai tăcem?

Cu siguranță, în spațiile umplute de tăcere, există o mare înțelepciune.

Mai respiră omul și recrutorul, își mai aude fiecare câte o idee care le trece prin minte, o întrebare. Și poate chiar acea întrebare e utilă pentru conexiunea umană, lipsă până atunci.

Dacă tăcem s-ar presupune că ascultăm sau cel puțin așa ar fi bine să facem. Ascultând, stimulăm prezența noastră fizică și mentală în discuție. Ne concentrăm pe aici și acum. Asta ajută iar la conexiune.

Tăcând, înainte de a vorbi, avem un scurt răgaz de a ne alege răspunsurile. Avem timp să ne întrebăm dacă ce avem de gând să scoatem pe gură este relevant și dacă întărește imaginea noastră de profesionist sau ne pune într-o lumină proastă.

Nici extrema cealaltă în care celălalt trebuie să tragă cuvintele cu cleștele de la noi, nu e tocmai cea mai potrivită! Nici această abordare nu caracterizează dialogul!

 

Cum realizăm conexiunea?

”Există un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi!”

Dacă nu mai e nevoie să îți argumentăm importanța echilibrului între a vorbi și a tăcea, ci vrei să știi ce să faci concret, ne bucurăm!

Nu te stresa concentrându-te pe ce nu faci bine și ce nu ar trebui să faci!

Mai degrabă, îndreaptă-ți mintea spre o imagine pozitivă! Vizualizează-te într-un dialog echilibrat, în care atât tu, cât și cealaltă parte, discutați, schimbați păreri, reacționați la cele spuse.

 

O candidată pe care am consiliat-o înainte de interviu, ne-a spus ce a simțit:

”Mă apropiam de sala de întâlnire, aveam emoții. Era lux în jur. Mă gândeam că sunt stresată pentru că aș vrea să las o impresie bună, clar. Apoi mi-am amintit că mi-ai spus să mă gândesc la interviu ca la un dans. Că am venit pentru o experiență plăcută, să avem o discuție frumoasă, benefică ambelor părți. M-am relaxat și am intrat hotărâtă să fiu eu însămi și să port o discuție relaxată. A fost foarte bine!”

 

Să sintetizăm. Dacă vrei conexiune umană, propune-ți următoarele:

  • Fii prezent(ă) în încăpere cu mintea acolo, nu cu mintea la concediul tău viitor,
  • Privește persoana în ochi, realizând contactul vizual atât de important pentru a sugera respect,
  • Reacționează scurt (verbal și nonverbal) la cele spuse de celălalt ( ”am înțeles, interesant, nu m-am gândit la asta, și cum a fost?)
  • Răspunde sau pune întrebări cu legătură cu subiectul discutat, astfel încât discuția să curgă lin, nu artificial!
  • Pregătește-te bine înainte, astfel încât să elimini povestirile inutile sau irelevante.

Dacă te pregătești înainte de interviu, fie că ești candidat, fie intervievator, vei putea contribui la o discuție succintă, cu o țintă specifică. Pregătirea ta anterioară îți va permite să te concentrezi în timpul discuției pe crearea conexiunii, nu pe ce vei spune.

Într-o societate în care ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de interacțiunea umană directă, poate fi o provocare să creăm conexiuni cu necunoscuții, de la primele discuții. Dar este o abilitate care ne va ajuta în foarte multe contexte personale și profesionale.

Vom resimți satisfacție atât pe parcursul interviului, asemănat cu piesa de spectacol de mai înainte, cât și la finalul lui! În loc să fim One Man Show, am fost pe o scenă în care piesa s-a jucat în doi!