Blog

Stres la începerea unui job nou – o provocare actuală

Ți-ai dorit foarte mult acest nou job! Te-ai pregătit pentru interviu, ai scos în evidență punctele tale forte și ai convins! Dacă a durat puțin căutarea unui job potrivit, ești cu atât mai mult cuprins(ă) de emoții contradictorii. Pe de-o parte, ți se pare că un vis a devenit realitate, pe de altă parte, resimți emoțiile unui nou început! Teama că ceva nu va fi cum ai dori și că vei fi dezamăgit(ă) din nou de angajator sau îndoiala cu privire la tine, că nu vei putea face față noului job.

În ultima perioadă am observat candidați de toate nivelurile ( entry, middle, top) experimentând astfel de trăiri. Te regăsești și tu, cel puțin în câteva privințe?

Cum se resimte stresul?

Majoritatea noilor angajați, resimt un anumit tip de stres la noul loc de muncă. Este un stres obișnuit, specific procesului de adaptare a noului venit la un mediu nou, o nouă echipă și la un climat organizațional pe care îl descoperă treptat. Avalanșa de informații care îi invadează creierul precum și senzațiile pe care le resimte în corp ( dureri de cap, dificultăți de concentrare, simpatii, antipatii, cu privire la noii colegi), îi solicită noului venit toate resursele de adaptare. Adăugam la acestea faptul că managerul și echipa se așteaptă ca persoana nou venită să se adapteze stilului lor de lucru și de comunicare, destul de rapid.

Veți spune: Așa și? Nimic neobișnuit până aici! Toți angajații noi trebuie să se integreze în echipele pe care le găsesc, să nu încerce să schimbe lucrurile prea repede ci să le accepte așa cum sunt.

Iar eu vă întreb: Ați discutat recent cu angajați care pleacă de la locul de muncă după primele zile sau săptămâni de la angajare? I-ați întalnit pe cei care au simțit că nu fac față stresului emoțional de la noul loc de muncă? Sau, mai mult decât atât, pe cei care au DECIS că mediul în care au intrat nu le face bine ( profesional, personal) și au hotărât să nu investească energie fizică și emoțională pentru integrare?

Din ce în ce mai mulți candidați fug din fața stresului specific integrării într-o companie. Sar din job în job, căutând un mediu acceptabil lor. Cei care așteaptă colegi noi în echipă rămân încărcați cu sarcini preluate. Lucrează în stres, și ei. Nu există câștig de nicio parte!

De ce abandonează noii angajați jobul în primele zile?

Personal, am identificat câteva cauze. Poate voi puteți adăuga altele:

  • Compania nu are implementat un proces de onboarding ( inducție/integrare) a noilor angajați sau nu îl pune în aplicare cu consecvență,
  • Integrarea noului angajat este preluată doar de Manager care oferă informațiile preliminare, efectuează trainingul pe proceduri, gestionează impresiile și emoțiile noului venit, îi face ”coaching”,
  • Informațiile transmise noului angajat nu sunt oferite gradual și nici într-o manieră structurată ( plan scris cu etape, responsabili, deadline-uri, feedback tot scris),
  • Noul angajat nu are, încă, dezvoltate anumite competențe ”adaptabilitate la nou”, ”asertivitate”, ”planificare și organizare”, ”reziliența mentală și emoțională”,
  • Noul angajat nu este într-o stare emoțională adecvată învățării și asimilării de noi informații ( poate avea probleme în plan personal care să îi afecteze memoria, capacitatea de concentrare, performanța profesională),
  • Procesul de recrutare a fost efectuat prea rapid, selecția nu a fost suficient de riguroasă ( înțelegem, datorită presiunilor actuale), profilul candidatului fiind potrivit pentru un alt tip de job,
  • Cultura organizațională și climatul intern au anumite trăsături greu de acceptat pentru noii angajați.

Să luăm un exemplu concret

Etapa: Interviu și selecție. Managerul intervievează și atrage cu multă căldură noul angajat. Îi transmite prin cuvinte și gesturi că apreciază profesionistul și omul. Angajatul speră că va primi respect și că va găsi o echipă primitoare, care să îl susțină în prima etapă! Activitatea este nouă pentru angajat. Managerul asigură angajatul că va dori să audă propunerile sale de îmbunătățire a lucrurilor în interiorul companiei.

Etapa: Integrarea angajatului. Angajatul este lăsat să se obișnuiască cu echipa, cu locul, în primele zile. Nu i se dau decât sarcini foarte simple de făcut. Colegii nu au timp să-i arate și să-l învețe softul IT în care va lucra. Trece aproape o săptămână, timp în care angajatul, considerându-se acceptat în echipă, rostește cu voce tare ceea ce vede că ar trebui îmbunătățit.

Etapa: Stresul. Angajatul înca nu cunoaște softul, nu i s-a făcut training și compania nu a putut asigura nici accesul angajatului într-o varianta de test a softului, pentru a învăța singur. Managerul îi dă o sarcină pe care să o realizeze cu pix și pe hârtie, nici măcar în Excel. După ce angajatul verifică peste 200 de companii în 6 ore și întocmește un raport scris ( de mână), managerul se așează lângă angajat.

Și acum discuția…

Angajatul: Am terminat ce mi-ai dat de făcut. Uite aici raportul. Îți explic imediat cum am notat.

Managerul: Nu înțeleg nimic din ce ai scris aici. Trebuie să refacem!

Angajatul: Glumești? Am lucrat 6 ore la acest lucru, notând exact așa cum mi-ai zis să fac. Dacă vrei să refaci, poți să refaci tu. Am verificat peste 200 de dosare fizice. Eu v-am spus și când am venit la voi, că nu pot sta peste program. Îmi pare rău. Trebuie să ajung acasă.

Managerul: Era mai bine dacă lucrai direct în soft.

Angajatul: Sunt de acord cu tine, însă nimeni nu mi-a arătat softul și ați spus să nu umblu în el să nu greșesc ceva.

Managerul: Păi și cum o să faci la finalul lunii? Când te voi întreba ce ai lucrat luna aceasta? Ce îmi vei spune?

Angajatul: Asta nu mai e problema mea! Eu v-am spus că e un domeniu nou pentru mine, voi ați spus că mă învățați. Deci bine ar fi să imi faceți training, tocmai, ca să pot avea rezultate.

Spiritul corectitudinii

Nu știu cum a plecat managerul acasă, în ce stare, probabil nu foarte bună, însă știu că noul angajat a ieșit de acolo aproape urlând de ”NEDREPTATE, INCORECTITUDINE”. ”M-a certat”, spune angajatul, ”pe nedrept”. ”Îmi vine să las totul baltă și să plec. Doar că mi-am lăsat jobul anterior pentru ei și am rate imense. Ce fac eu acum?”

Sigur că am putea dezbate puțin pe marginea acestei situații și, cu siguranță, lucrurile se văd diferit de fiecare parte: managerul probabil (intuim) a perceput atitudinea ca fiind agresivă, sfidătoare, așteptând din partea angajatului ”supunere” cu privire la dispozițiile sale. Angajatul a perceput dialogul cu managerul ca fiind o încălcare a contractului psihologic de la angajare ( program de lucru, autonomie, training, discuție liberă).

Nevoi nerostite clar

Nu este dreptul nostru de a judeca reacțiile niciunei părți. Dar putem concluziona faptul că ambele părți au nevoie:

  • să fie instruite și să-și dezvolte abilități în aspecte precum: integrarea noilor angajați ( proces, etape, roluri), managementul performanței ( obiective de performanță, deadlineuri), asertivitate ( stil de comunicare nonviolent),
  • să își dezvolte o competență esențială: REZISTENȚA LA FRUSTRARE ( nu în sensul de a tolera ceea ce face cealaltă parte ci în sensul de perseverență, de a nu abandona atât de ușor o relație profesională care este la început și de a învăța cum să o gestionezi eficient, spre binele ambelor părți)

Perspectiva noastră asupra vieții

Orice situație stresantă, de genul celei menționate mai sus, atinge în noi anumite puncte sensibile, răni poate dobândite în viața noastră personală sau la alte joburi, anterioare. Situații peste care nu am știut cum să trecem și care ni se repetă.

Viața ne pune permanent în același tip de situație, până nu mai refuzăm să-l privim în față, cu încredere că îl putem gestiona. Luăm cuvintele prea personal și prea în serios, de multe ori. Iar dacă lăsăm să treacă o zi sau doar câteva ore, putem vedea că atât managerul, cât și noi înșine avem o altă perspectivă asupra lucrurilor și suntem mai deschiși la dialog.

Cum ar fi să privim orice situație care ne displace, sau un răspuns al celuilalt ( manager, angajat), ca fiind temporară, ca fiind o situație de analizat, de negociat și de rezolvat, nu definitivă și tragică?

Un cartof, un ou sau boabe de cafea fierte în apă?

Am găsit o povestioară tare sugestivă, chiar aici pe site-ul celor de la Business Days:

https://www.businessdays.ro/blog/dezvoltare-personala/luptele-din-viata-noastra

Cu o întrebare la care să reflectăm: cum devenim noi atunci când trecem prin situații noi, pe care nu știm să le interpretăm și să le gestionăm, deci considerate ”dificile” în acel moment?

Devenim ca un cartof fiert în apă? Din tari, devenim slabi?

Devenim ca un ou fiert în apă? Din moi, devenim tari?

Sau devenim ca niște boabe de cafea fierte în apă? Lăsăm o aromă plăcută în aer?

Ești o ființă minunată!

Nimeni nu spune că va fi ușor, dar atunci când ne dăm seama ce competență nouă avem de dobândit și de exersat într-o situație stresantă, noi ne dezvoltăm personal. Evoluăm. Creștem. La fel crește și valoarea noastră, inclusiv profesională.

Ție ce ți-a fost greu să înveți la joburi stresante și totuși ai reușit? Să spui ”NU”, să comunici asertiv, să te organizezi, să vii cu idei noi, să vorbești cu tact și diplomație, să gândești strategic? Sau altceva?

Te felicit dacă nu te-ai lăsat speriat de urletul simbolic al stresului inițial! Te-ai învins pe tine! Iar dacă încă nu ai făcut-o, propune-ți ca, de la jobul viitor, să nu pleci înainte de a înțelege de ce ai ajuns în locul acela, ce ai tu de învățat, personal, de acolo, și cum poți contribui tu în acel loc, prin aroma FIINȚEI TALE MINUNATE!