Blog

Când am început să recrutez Manageri….

Când am început să recrutez Manageri…

Când am început să recrutez Manageri, șefa mea de atunci mi-a cerut să fac profiluri ale candidaților după interviu. Ce să scriu? Ce anume din ceea ce am văzut la candidat era relevant?

Nu știam, nu fusesem învățată! Făceam recrutare după psihologia învățată în școală și după articolele de pe net pe care le citeam. Recrutasem până atunci operatori în producție, personal hotelier și alte câteva posturi. Căutam, de obicei, oameni pe care eu îi plăceam, care păreau responsabili, conștiincioși la locurile lor de muncă, cu atitudine respectuoasă și o oarecare modestie. Făceam recrutare după ce consideram eu că sunt valori umane!

 

Cum am învățat

Citeam diverse articole, un manual de resurse umane din biblioteca companiei, diverse cărți despre testele de personalitate. Îmi făcusem un dosărel al meu cu ce adunam dar în mintea mea era o învălmășeală de informații! Cel mai mult mă intriga nu partea de analiză a CV-ului (era clar: candidatul are sau nu are studii în domeniu, experiență sau curs de…), ci partea nevăzută a candidatului.

Cum fac să cunosc omul din spatele cuvintelor lui?

Ce întrebări să-i pun, din listele lungi pe care le aveam, și ce caut la el? Cu cât omul era mai pregătit profesional și cu mai multă experiență a interviurilor, cu atât părea mai complicat.

Revin la povestea mea cu șefa. Am scris ceva. Profiluri lungi ale Managerilor intervievați (care mă mai și contestau in interviu, că cine sunt eu, că ce întrebări sunt alea pe care le adresez, etc. etc., vă mai povestesc dacă vreți). Și ea mi-a zis sa le reduc la jumătate, să las esențialul.

Am lăsat ceva, așa cum m-am priceput mai bine dar doar târziu am înțeles ce e relevant pentru un Director într-un astfel de profil.

 

Cum m-am validat

Ce să mai zic! Mi-a fost greu să învăț singură recrutarea dar am absorbit tot ce am putut de la oameni care au vrut să mă învețe, fie ei și virtuali, precum Lou Adler, cu a lui metodă de recrutare pentru performanță.

Apoi am fost la interviuri să văd cum fac alții. M-am simțit prost sau bine, în funcție de sinergia din momentul respectiv. Cu unii recrutori am rezonat, alții m-au dezamăgit. Am știu ce nu vreau să fac eu candidaților. Am simțit o mare responsabilitate cu privire la informațiile dezvăluite de candidat.

 

Când candidatul este autentic și deschis, eu consider că își pune sufletul în palmele mele, având încredere că știu ce să fac cu el! 

 

Mi-am înțeles rolul și responsabilitatea de a-i evalua pe candidați echilibrat, rămânând umană. Și rolul meu frumos de a influența o părere sau chiar o decizie a managerului în privința candidatului.

Am mai făcut o ultimă verificare, la masterul de Resurse Umane, unde am vrut să văd dacă am învățat bine. Învățasem!

Apoi a fost testarea pe teren. Oamenii propuși de mine rămâneau în companie, creșteau. Aceasta mă ajuta să îmi validez interpretările inițiale. Cel mai bine mă simțeam și mă simt când candidații îmi spun că s-au simțit bine la interviu, că a fost un interviu interesant, antrenant, nu plictisitor și deranjant.

A fost un interviu chiar interesant. Mulțumesc pentru discuție! – Candidat

Am făcut și greșeli. Oamenii m-au păcălit pentru că, în general, acord încredere, iau de bun ce zice un om! Am învățat din greșelile mele dar unii oameni încă reușesc să mă deruteze! Am învățat, însă, să accept imperfecțiunea vieții, pe a mea și a procesului de recrutare. Am învățat să colaborez cu ceilalți manageri, discutăm profilurile candidaților și argumentăm reciproc, pro sau contra unui candidat. Asta mă ajută la obiectivitate. Să nu rămân prinsă în propriile mele povești!

 

Cum am simplificat

Am continuat să simplific mereu metodele, să le pot transmite și altora. Obiectivul meu principal a fost să-i învăț pe alții să-și traducă intuiția. Ce vreau să zic cu asta? Unele colege nu reușeau să explice în cuvinte, pe care să le punem în profilul scris, de ce un candidat era potrivit sau nu postului pentru care căutam. Dar ele simțeau omul. Îl simțeau dacă e cald, deschis pentru comunicare și prin urmare potrivit pentru a lucra cu clienții. Sau rece, tranșant, și, prin urmare, ridicând un semn de întrebare cu privire la integrarea în echipă.

 

Ceea ce ți se ”pare” la un candidat poate fi exprimat în limbajul competențelor? 

 

Chiar dacă, la început, eram pretențioasă și intransigentă cu alții care făceau recrutare sub coordonarea mea, am găsit, în timp, metoda de a le explica cum intuiția lor le transmite mesaje. Și cum rolul lor în recrutare este să ia mesajele, să le mai treacă printr-un filtru și să le traducă în limbajul competențelor.

Știu, poate v-am pierdut deja. Dar aceasta este esența în recrutare: există un limbaj specific, simplu, extrem de simplu, care se învârte în jurul așa numitor ”competențe”. Când înțelegi ce sunt acestea și cum le poți lega de comportamente observabile și de cuvintele omului ești mai aproape de a descifra puzzle-ul recrutării!

E exercițiul cel mai greu și totodată cel mai ușor din cursul de recrutare pe care l-am pregătit pentru recrutorii la început de drum și nu numai.

Dar dacă îl stăpânești pe acesta și alte câteva tehnici, ajungi să înțelegi partea de evaluare a candidaților.

 

Adaptarea la modernism

Timpurile s-au schimbat, ritmul recrutărilor nu mai e cel de altădată cu interviuri de o oră și jumătate.

Acum îmi este utilă experiența pentru că ea condensează ce am exersat în toți acești peste 15 ani. Și mă ajută să fiu rapidă.

Dar nu m-am oprit. Mi-am șlefuit permanent abilitățile de vânzare, am învățat și învăț marketing, am mulțumit joburilor anterioare pentru că am învățat management de proiect. Dar și pentru că am fost expusă la întâlniri cu Directorii și CEO ai companiilor. Am înțeles nevoile acestora, am auzit întrebările pe care le pun, temerilor lor.

Am descoperit cum să mă poziționez, ca HR Business Partner, nu doar ca simplu Recrutor,  în tot acest sistem organizațional. Am fost o răzvrătită, am contestat proceduri până mi s-au dat să le modific eu însămi. M-am încăpățânat să provoc sistemul pentru dezvoltare și, uneori, am reușit. Drumul meu continuă  pe direcțiile din schema de mai jos:

 

 

Rolul meu azi

Cea mai mare reușită a mea a fost, însă, când m-am împăcat cu mine, când am înțeles rolul fiecăruia în proces, inclusiv în procesul de recrutare și am ales să mi-l respect pe al meu.

Nu cu capul plecat, ci cu demnitate, cu coloană vertebrală și cu curajul de a-mi spune părerea. Un recrutor are obligația să anunțe riscurile, dacă le vede, să încurajeze, să insiste dacă crede că ceva e bun sau bine pentru candidat, pentru echipă sau pentru companie.

Găsesc plăcere în rolul de Recrutor ca Strateg și Creator de conținut și de campanii legate atât de frumos de Employer branding și Managementul talentelor. Și mi-l dezvolt permanent, pentru a aduce valoare prin activitatea mea, atât companiei cât și candidaților.

Recunosc, uneori intru în rolul de Consilier în carieră și discut cu candidații despre ce îi motivează în adâncul lor cât și despre direcții pe care pot evolua.

 

Darul meu pentru voi

Ce sunt pregătită să vă transmit și vouă, ca să ajungeți mai repede ca mine la esență?

Sunt trei puncte cheie pe care le consider esențiale:

  1. Să știți să vă corelați INTUIȚIA cu ȘTIINȚA recrutării,
  2. Să derulați un proces de recrutare STRUCTURAT, ordonat în mintea voastră și clar, mereu clar pentru toți cei implicați,
  3. Să vă dezvoltați permanent abilitățile de CREAȚIE – voi, recrutorii sunteți fantastici: creatori de oportunități, de ocazii, de conexiuni, de povești, de experiențe minunate!

Toate acestea sunt posibile dacă vă analizați felul în care faceți în prezent lucrurile, vă descoperiți puterile și vă asumați rolul, doar rolul vostru frumos și minunat în acest proces al recrutării și selecției candidaților.

Dacă sunteți la început în recrutare, aveți răbdare cu voi înșivă!

Dacă sunt încă aspecte care vă fac să vă îndoiți că sunteți sau ați putea fi buni recrutori, țineți minte că e vorba de exersare a uneia sau a mai multor competențe. Scrieți-mi un mesaj, dacă doriți să discutăm separat și vă ajut să vă clarificați potrivirea cu această meserie, atât de necesară azi.

Și vă mai spun de ce este cea mai frumoasă meserie din timpul nostru!

Am creat un grup de FACEBOOK special dedicat Recrutării, tocmai pentru a energiza recrutorii cu experiență, obosiți uneori,  și pentru a le deschide mici ferestre celor noi către această meserie. Vă puteți alătura aici: Despre Recrutare – pentru recrutori actuali și viitori!

Iar dacă vreți să vă alăturați demersurilor mele de a schimba în bine recrutarea, vă invit la CURSUL de RECRUTARE: un cadru în care dezbatem situațiile voastre, nu ale mele, și exersăm, exersăm, exersăm!

Toți am început de undeva, toți împreună putem contribui la procese de recrutare mai satisfăcătoare!