Primele mele biciclete

Îmi aduc aminte de tricicleta mea de copil și apoi de bicicleta de la 18 ani, cea primită ca premiu la școală! Era o bicicletă second-hand, adusă printre ”ajutoarele” din străinătate. Fuseseră oferite liceului meu pentru a fi date premianților. Ce bucuroasă eram! Aveam bicicletă! Așa că m-am pus pe învățat mersul pe bicicletă.

M-a ajutat terenul din spatele blocului, acasă la Azuga. În același loc, azi, exersează fetița mea mersul pe bicicletă. Îmi aduc aminte că cineva mă ținea de șa, probabil mama sau prietenii. Și că am căzut de câteva ori. Până am prins încredere și …. am mers pe bicicletă!

Treptat, treptat m-am obișnuit cu bicicleta mea și cu schimbătorul. Prindeam viteză, încercam frânele și apoi vroiam să învăț să merg fără să țin mâinile pe ghidon! Era plăcerea mea!

Pe timpul acela nu erau așa dese microbuzele și nici autobuzele din Azuga către Bușteni. Așa că următorul meu progres a fost să parcurg traseul Azuga – Bușteni pe bicicletă. Aveam emoții când treceau tirurile, cu viteză pe DN1. Era un efort de atenție să mă țin pe bicicletă într-un spațiu îngust, pe marginea șoselei! N exista pistă, nici trotuar! Trebuia să fiu atentă la drumul meu, nu la al mașinilor.

Ce m-au învățat bicicleta și Răzvan?

Bicicleta m-a învățat încrederea și atenția la drum și la riscuri. Și m-a învățat să țin bine și drept de ghidon.

Apoi, pe la 25 ani m-am despărțit de bicicleta mea ( am lăsat-o acasă, dar încă o mai am)! O perioada, până pe la 35 ani nu am mai avut bicicletă. Până când mi-am dorit, am visat la una și mi-am cumpărat din nou! Un MTB de data aceasta. Încă mă obișnuiesc cu ea însă MTB-ul m-a dus pe Lunca Dunării, pe lângă lanurile de rapiță însorită sau prin pădurea Cernica, așa că am parte acum de noi experiențe.

De data asta am avut antrenor lângă mine, partenerul meu de viață, Răzvan. Care m-a învățat câteva lucruri esențiale:

Efortul zilei de azi va fi normalitatea zilei de mâine.

Când obosești iar picioarele nu te mai ascultă, nu e cazul să forțezi. Odihnește-te! Ia o pauză!

Ai nevoie să îți cunoști bine limitele și nivelul actual. Să te aventurezi pe un traseu doar dacă îți permite starea actuală ( starea fizică, psihică, nivelul de pregătire la care ești).

Bicicleta se cere stăpânită, cu încredere și cu tehnică.

Răzvan în rol de antrenor

M-a ajutat foarte mult abordarea sa! Am vrut să merg pe bicicletă de plăcere și Răzvan m-a ajutat să fac asta, trecându-mă de la un nivel la altul, cu îndrăzneală și cu echilibru. Am vrut să dau mai departe starea pe care el mi-a transmis-o mie, mai ales atunci când a avut încredere în mine că pot trece printr-un râu scăzut. Și am decis să îi fiu alături în demersurile lui de a încuraja cât mai mulți oameni să meargă pe bicicletă.

Răzvan e mult mai avansat decât mine, el urcă pe munte, la Azuga, și face tura Orjogoaia, coborând muntele fie la Azuga ( Dispensar), fie în Secăria.

Naty și momentele de inspirație

Naty, junioara, descoperă și ea bicicleta. A scăpat de roțile ajutătoare și acum are a doua ei bicicletă, cu schimbător. Încă exersăm împreună opt-uri, viraje, schimbarea vitezelor, oprirea.

Dar, cel mai important, am observat și în cazul ei, a fost:

• momentul în care ea a decis că vrea să stăpânească bicicleta, să o conducă ea – acela a fost momentul când nu a mai mers ținută din spate, de șa,
• momentul în care a mers ea liberă, simțind plăcerea de a merge pe bicicletă, nu doar încurajată să învețe pentru că ”e bine să știi”, ” așa vrea mama”, etc.

Idei pentru tine

Dacă și tu vrei să mergi pe bicicletă, iată câteva idei care te-ar putea ajuta:

• indiferent ce vârstă ai, peste 20, 30, 40, etc, dacă ai o motivație suficient de puternică și o condiție fizică cât de cât bună, te îndemn să încerci cu încredere în tine, să înveți mersul pe bicicletă,
• începe cu exerciții de echilibru și postură ( poți încerca tehnici din metoda egoscue, mersul pe linie dreaptă, statul într-un picior sau orice altceva te ajută să îți exersezi echilibrul),
• fii dornic(ă) să îți exersezi încrederea în tine, într-un ritm sănătos: încerci o tehnică, o aplici, o repeți, până întărești încrederea că poți,
• învață tehnici de mers pe bicicletă ( singur(ă), întrebând pe alții, fă un curs de inițiere sau ia-ți un antrenor de bicicletă cu care rezonezi),
• două momente bune (dar nu singurele) pentru a începe să mergi pe bicicletă sunt: 1) atunci când devii părinte, poți învăța alături de copiii tăi sau 2) când ai un prieten nou care merge pe bicicletă și poți să i te alături,
• dacă nu ai încă prietena/prietenul alături de care să mergi, nu renunța, învață și apoi vei putea să te alături grurpurilor cu nivel asemănător cu al tău!

Vreau să merg pe bicicletă

”Vreau să merg pe bicicletă” nu trebuie să rămână și în cazul tău un vis neîmplinit! După câteva lecții de bicicletă, vei face progrese și vei putea învăța și tu! Imaginează-te deja!

Motivul pentru care ai face lucrul acesta este, în primul rând, starea de bine pe care o vei simți de fiecare dată când vei vedea că ești capabil(ă) și că ajungi în locuri frumoase.

Etapele principale ale mersului pe bicicletă

Dacă ai nevoie de îndrumare sau de sprijin pentru a prinde curaj, încredere și pentru a învăța tehnicile de bază, suntem alături de tine, la un telefon distanță. Etapele pe care ți le propunem sunt următoarele:

1 ) Pregătirea stării potrivite pentru învățare ( încredere, stare de bine, motivație),

2) Tehnici de bază ( pornire, postură, oprire, funcționarea bicicletei),

3) Viraje și locuri înguste – reguli și tehnici de folosire a bicicletei ( deal, vale),

4) Traseu (ușor) de oraș sau/și de MTB pentru exersarea în cadru specific ( particularități loc, tehnici adaptate traseului).

Iar dacă ești un părinte care ai lăsat copilul pe roți ajutătoare, la fel ca noi, cheamă-ne să te ajutăm. Copiii se bucură enorm după ce depășesc acel moment când nu au încredere nici în ei, nici în bicicletă. Odată depășit acest moment, fie că ești copil, fie om adult, vei striga: Pot să merg pe bicicletă!

#bicicleta, #vreau sa merg pe bicicleta, #lectii de bicicleta adulti, lectii de bicicleta copii.