Integrarea experiențelor profesionale este un demers esențial pentru o evoluție profesională satisfăcătoare.
Context
Unele joburi ne vor aduce multă satisfacție. Sunt persoane care vorbesc cu drag de câte un job avut, ”jobul lor de suflet”. De obicei, sunt acele joburi în care:
- ni s-a acordat încredere,
- am fost stimulați intelectual să ne dezvoltăm,
- ni s-a permis să punem în practică chiar și propuneri de-ale noastre.
Sunt joburile în care ne-am identificat foarte mult cu rolul dat. În care valorile noastre au coincis în mare măsură cu cele ale companiei. Sau joburile în care am avut parte de colegi minunați, ceea ce ne-a acoperit o nevoie importantă de apartenență.
Însă, sunt și joburi care ne epuizează. Un rol care ni s-a dat, fără să ni se ofere training sau sprijin ulterior, ar putea fi resimțit ca generator de mare stres. O echipă neinstruită sau nealiniată cu valorile companiei poate fi o provocare, indiferent că ești managerul care o conduci sau colegul care ți-ai ales un job în mijlocul ei. Sau dai de un manager care nu-ți permite să-ți deschizi aripile. Se simte amenințat de inteligența ta și de ideile bune pe care le ai. Un astfel de manager își apără locul foarte bine. Percepe orice inițiativă de-a ta ca revoltă împotriva scaunului său.
Interpretarea
De regulă, avem și trăiri bune și emoții neplăcute la joburi. Emoțiile noastre sunt legate de rolurile avute și de felul în care ne-am perceput noi rolul, la momentul respectiv. Cu aceste experiențe amestecate, de pozitiv cu negativ, de bucurie cu tristețe, avem nevoie să facem pace. Să le integrăm în noi înșine.
Ca atunci când vrem să trecem la o nouă etapă și ne luăm un răgaz să privim în urmă. Analizăm ce s-a întâmplat, cum am interpretat noi ce s-a întâmplat și cum privim acum.
Multe lucruri în viața noastră, dacă nu toate, se bazează pe imagini și interpretări. Nu ne afectează neapărat ceea ce ni se întâmplă. Știm asta, pentru că observăm că atunci când li se întâmplă altora, ei gândesc diferit sau trec diferit de noi prin aceeași situație. Deci, ce e diferit e propria explicație pe care o dăm lucrurilor, povestea pe care ne-o spunem nouă înșine despre ce s-a întâmplat.
Nu mă rănește decât dacă eu interpetez ceea ce mi se întâmplă ca rănindu-mă. Pot alege să nu o fac. – Marcus Aurelius
Integrarea
Cum facem integrarea experiențelor profesionale, astfel încât să ne luăm energia din ele și să lăsăm în urmă orice interpretarea care ar putea continua să ne obsedeze mintea, storcându-ne de energie pe viitor?
Luăm fiecare experiență profesională avută și descoperim:
- Ce a fost bun la acest job sau rol? Pentru ce sunt recunoscător/oare?
- Cine a avut încredere în mine? Cine m-a susținut și încurajat?
- Ce am reușit să fac, din acest rol? Care au fost realizările mele?
- Ce m-a întristat la acest job?
- Cine a fost împotriva mea?
- Ce regret am cu privire la acest job/rol?
- Ce a fost totuși frumos în mijlocul acestor greutăți? Ce a făcut jobul suportabil?
- Ce îmi iau din acest job și ce las în urmă?
- Cum m-a ajutat acest job să fiu ceea ce sunt acum?
- Cum vreau să fiu mai departe?
Vă recomand să faceți acest exercițiu în scris sau înregistrându-vă (audio, video) în timp ce răspundeți la întrebări.
Apoi ne concentrăm pe aspectele cu care rămânem, pe cele pozitive, pe reușitele noastre sau pe realizările avute. Dacă rămânem doar cu relațiile bune construite cu unii colegi, e un mare câștig și ăsta. Poate că am arătat spirit de echipă și că reușim să construim relații frumoase! E o mare calitate!
Sunt sigură că a fost mai mult de atât! Întâlnesc multe persoane care nu știu să se valorizeze, să extragă realizările din munca lor, pe care au considerat-o măruntă, nesemnificativă. E important să știi ce za din lanț ai fost și cum afecta munca ta rezultatul important pe care și-l dorea compania.
Împăcarea
Înainte de a trece mai departe către un nou job, avem nevoie de acest timp de împăcare cu trecutul nostru.
În coachingul sistemic al lui John Whittington există exercițiul recunoștinței și cel al despărțirii de sistemul din care am făcut parte.
Un ”mulțumesc” pentru tot ce luăm cu noi din experiența respectivă ne pune într-o stare de recunoștință, pozitivă și ne pregătește pentru o nouă experiență.
Un ”la revedere” exprimat cu înțelegere față de ceilalți dar și față de noi înșine, ne ajută să plecăm cu hotărârea de a fi cine suntem sau cine vrem să fim și cu acceptarea faptului că am aparținut acelui sistem până la un moment dat.
Prezentul
Totodată, după ce am făcut exercițiul realizărilor și ne-am definit contribuția adusă la joburile anterioare, e bine să nu o uităm. O putem include in CV sub forma unor realizări (2-3 exemple) la fiecare job.
Dacă ți-e dificil să faci asta singur(ă), te poate ajuta un consilier în carieră printr-o explorare direcționată pe realizările tale sau punctele tale forte. Sau printr-o simulare de interviu în care ies la suprafață acele cuvinte pe care le ții în gât, tot din emoții sau interpretări mentale, reziduale neprelucrate. Sunt acele cuvinte care vor ieși foarte probabil la suprafață, în următorul interviu.
Dacă nu te vindeci de ceea ce te-a rănit, vei răni oameni care nu ți-au făcut nimic!
Prin aceste acțiuni, integrăm în noi înșine experiențele profesionale anterioare: clarificăm ce a ținut de noi înșine, ce a depins de alții, ce am reușit noi să facem, pentru ce ne pare rău și ne iertăm. Cu alte cuvinte, acceptăm acele experiențe ca fiind ale noastre, ne asumăm responsabilitatea pentru deciziile noastre: de a sta acolo, la acel job, de a acționa sau nu, de a lua decizii bune sau mai puțin bune.
Această acceptare de sine, ne va ajuta să vorbim despre ce am învățat și ce am realizat la joburile anterioare, aspecte pe care un viitor angajator le va aprecia mai mult decât să ne audă plângându-ne despre ce a fost neplăcut.
Dar cel mai important câștig va fi că am făcut pace cu poveștile din mintea noastră. Acum le putem duce mai departe cu noi, fără să le simțim apăsarea ci fiind energizați de ele.