Ce accesoriu iei cu tine când pleci la interviu?

Îmi amintesc o geantă roșie a unei candidate îndrăznețe! Clemuțele de fetiță în părul unei Directoare și întrebarea unei doamne: ”Îmi stă bine părul? Ce vreme imposibilă pentru un interviu! Vântul acesta mi-a deranjat coafura!”

Nu, nu vă scriu astăzi despre cum să vă îmbrăcați la interviu și nici cum să vă accesorizați ținuta! Cred că e clar pentru toată lumea că trebuie să mergem curați și îngrijiți la interviu, menținându-ne stilul propriu, adecvat poziției și mediului în care vom lucra.

Azi vă scriu despre grația și eleganța care provin din ceea ce suntem în interior. Acestea sunt cele mai frumoase accesorii pe care le putem lua cu noi la interviu.

Știu, veți spune că sunt idealistă! Așa e, mi-ar plăcea ca interacțiunile umane în general, nu doar interviurile, să fie pline de grație și eleganță. Însă știm cu toții că, în viața reala, nu este așa. În interiorul nostru, sălășluiesc niște fiare sau niște pitici singuri și înfricoșați. Aceștia zbiară fie pentru supraviețuire, siguranță, fie pentru victorie, în fața celuilalt.

Cum ne controlăm instinctele și pe noi înșine?

CÂND NU AI GRAȚIE ȘI ELEGANȚĂ LA INTERVIU

Sunt câteva momente în care prezența ta fizică, de candidat, poate fi neplăcută când:

• Nu asculți recruiterul sau angajatorul, cel puțin nu până își termină frazele ( ci întrerupi spunând ”Scuzați-mă că vă întrerup!”,
• Ești agresiv verbal sau prin gesturi (”De ce m-ați chemat dacă vroiați pe cineva cu experiență? Nu mi-ați citit CV-ul?”
• Te prezinți la interviu cu haine murdare, păr nearanjat, geantă ruptă sau unghii neîngrijite,
• Arunci ochii peste cap la ceva ce spune angajatorul și care te deranjează,
• Recruiterul sau angajatorul îți pune o întrebare și tu răspunzi pe lângă subiect ( oferindu-i bonus o poveste interminabilă),
• Vorbești cu aroganță și foarte tranșant ( spunând că ”este inacceptabil pentru tine asta și asta și asta…)
• Când ai pretenții și cerințe pe care le ții sub limbă de când ai plecat de acasă și le scoți pe gură rapid, (înainte ca angajatorul să spună ceva).

CÂND AI NEVOIE DE GRAȚIE

Ce-mi spuneți acum? Că exagerez? Că nimeni nu face asta? Că toți candidații sunt educați și se comportă civilizat? Sau că recruiterii sunt de vină că îi provoacă pe candidați?

Am exemple concrete, recente, de candidați din toate categoriile ( blue collars, white și gold collars, niveluri de execuție și niveluri de top management) cărora le lipsește eleganța în vorbire. Sunt extremele și îi înțeleg.

De când mă știu m-am dus la interviuri cu prea mult bun simț la mine. Și nu am știut să reacționez când m-au lăsat să aștept 30 de minute fără să îmi spună de ce, așa că am înghițit. Nici când mi s-a spus ”ești sigură că vrei acest post?”, în încercarea de a mă descalifica, nu am reacționat decât ulterior printr-un mesaj către CEO.

Altădată am primit feedback, după interviu, că nu sunt potrivită pentru că nu am experiență în activități pe care le stăpâneam de ani de zile. Și am zis: ”Ce? E ceva în neregulă cu mine sau cu recruiterii aceștia?”

Până când mi-am găsit echilibrul.

CÂND GRAȚIA DEVINE FORȚĂ

Am învățat să mă duc cu demnitate și asertivitate la interviuri. Mi-am definit clar cum mă voi comporta eu, indiferent de comportamentul lor. Iar acum știu ce accept și ce nu. Însă nu fac tam-tam din asta.

Când mă deranjează ceva mă întreb: Spun ceva? Dacă aleg să spun, o spun asertiv, elegant, cu demnitate. Nu vreau să spun nimic? Pentru că ar fi sub demnitatea mea sau refuz să dau feedback de îmbunătățire, etc, etc.? Atunci, doar plec din locul acela spunând, ca o doamnă: ”Nu, mulțumesc, nu este pentru mine!”

Undeva, la mijlocul liniei pe care stau, la extreme, agresivitatea și submisivitatea, se află asertivitatea! Nu-mi iese întotdeauna, însă o văd calea cea mai corectă, când grația devine forță!

Și asta vreau să transmit, ca mesaj, recruiterilor și candidaților.

Lecția cea mai importantă pe care o au de învățat candidații și recruiterii, în același timp, este lecția grației și a eleganței.

Esența ei este simplă:

Sper că nu vrei să dansezi singur, pe ritmul tău, sau?

GRAȚIE ȘI ELEGANȚĂ LA INTERVIU – CÂND EȘTI CANDIDAT

Când te prezinți la interviu, te-aș ruga să te duci educat! Să ai bunele maniere la tine! Asta înseamnă:

1. Să cunoști ceva interesant despre firmă astfel încât să le poți face un compliment,
2. Să asculți mai întâi angajatorul, lăsându-l să conducă discuția,
3. Să vorbești echilibrat ( nu-i țipi în ureche, nu te dai în spectacol, nu te lauzi, nu-l faci să se simtă prost, nu-l jignești),
4. Să oferi și tu ceva valoros: o idee, o sugestie, o experiență plăcută în prezența ta, un zâmbet, ceva frumos sau plăcut despre tine ca om,
5. Să înțelegi mesajul persoanei, să-i confirmi că ai auzit și să răspunzi nevoii ei.

Din toate acestea, nu voi putea niciodata sublinia suficient două acțiuni: 1) ASCULTĂ ca să 2) ÎNȚELEGI.

PRINCIPIUL SINCRONIZĂRII

Sincronizarea, în orice activitate, ține de lungimea de undă pe care ne conectăm. Înainte de a vorbi despre noi și realizările noastre profesionale avem trei pași de parcurs:

1. SĂ ȘTIU (despre ce e jobul, ce trebuie sa dansez),
2. SĂ ASCULT (ce informații noi față de ce știu din anunț îmi dă recruiterul verbal, cum ar vrea el să dansez),
3. SĂ ÎNȚELEG (să mă întreb pe mine dacă am imaginea completă, să mă vizualizez dansând pe muzica locului respectiv),
4. SĂ VORBESC (să cer clarificări, să spun ce și cum înțeleg).

Mai bine pui ÎNTREBĂRI decât să faci AFIRMAȚII categorice. Mai bine ceri CLARIFICĂRI, decât să susții prelegeri. Mai bine faci PAUZE și gândești, în loc să spui primul lucru care îți vine în minte. Așa s-ar derula un dans sincron: cei doi parteneri s-ar urmări reciproc astfel încât să păstreze ritmul și să se sincronizeze rapid dacă îl pierd.

Să vă dau și un exemplu, să înțelegeți ce spun:

AȘA NU sau AȘA DA?

SITUAȚIA NR. 1

Recruiter: Ați coordonat și oameni din rolul de Coordonator sau doar procese? (Întrebare clară.)

Candidat: Am un talent înnăscut de a fi lider. Din păcate, la joburile avute, nu mi s-a dat funcția în mod oficial dar eu i-am învățat mereu pe oamenii din echipe, din toate echipele, cum să facă. Am îmbunătățit procesele de lucru și i-am crescut și pe ei. Nu au apreciat, dar eu am fost un fel de lider informal. (Răspuns alambicat, derutant.)

Să mai încercăm o dată:

Recruiter: Ați coordonat și oameni din rolul de Coordonator sau doar procese? (Întrebare clară.)

Candidat: Am fost Coordonator de PROCES la jobul anterior. Câți oameni aș avea de coordonat în echipa dvs.? (Răspuns clar, la obiect. Continuă o încercare de a afla nevoia recruiterului și posibila lui teamă.)

Recruiter: În acest moment, veți avea o asistentă și ulterior, veți putea să vă măriți echipa, în funcție de dezvoltarea departamentului. (Informații suplimentare.)

Candidat: Ar putea fi relevantă pentru dvs. experiența mea de la compania…. unde am fost Coordonator de proiect pentru 3 luni de zile și unde am avut totodată și coordonarea tuturor persoanelor în internship (20 în medie pe an)? Atunci am putut să îmi folosesc gândirea strategică, abilitățile de motivare a oamenilor și de monitorizare a performanței lor. Ar fi vreo competență anume de management pe care o urmăriți? (Intuiește că recruiterul ar vrea să știe ce competențe de management are. Verifică dacă recruiterul vrea această informație!)

SITUAȚIA NR. 2

Recruiter: Aveți experiență în susținerea trainingurilor online? (Întrebare clară.)

Candidat: Am ținut sute de ore de training în clasă. Totul se poate învăța. De ce nu? ( Evită răspunsul direct.)

Să mai încercăm o data:

Recruiter: Aveți experiență în susținerea trainingurilor online? Noi avem de făcut un anumit număr de ore și avem de respectat programa. ( Teama recruiterului și îndoiala sa este că acest candidat nu se va încadra în timp, dacă are experiența doar a vorbitului în clasă!)

Candidat: Am început de curând testarea predării online, după zeci de ani de predare la clasă. Primele workshopuri de 2 ore au fost un succes. Cel mai mult m-am bucurat că ne-am putut încadra în timp și că am reușit să parcurgem subiectele propuse. Deși am avut câteva dificultăți tehnice. (Candidatul a înțeles mesajul recruiterului și a abordat subiectul cu eleganță, liniștindu-l.)

Recruiter: Se întâmplă când ți-e lumea mai dragă. Cum ați rezolvat? ( Curiozitate și teamă, în continuare, a recruiterului!)

Candidat: Fiind primele workshopuri, ne luasem o marjă de timp pentru situații neprevăzute. Apoi, am fost două persoane, astfel încât am avut suport tehnic. ( Candidatul liniștește din nou recruiterul, înțelegând nevoia lui de un bun management al riscului, de anticipare și soluționare rapidă a situațiilor!)

NU UITA!

Întâlnirea dintre recruiter și candidat are scopul de a vă evalua reciproc: dacă puteți ”dansa”, pardon, lucra ”sincronizat”, pe muzica locului.

Dificultatea cea mai mare constă în a-ți auzi propria ta muzică și a o sincroniza cu cea a partenerului tău de discuție!

Dacă nu ești un bun dansator sau nu cunoști dansul respectiv, îl vei călca pe picioare pe partener. Te vei dezechilibra. Veți râde de absurditatea momentului sau veți fi enervați de faptul că nu puteți să scoateți la capăt dansul.

Așadar, dacă ești în proces de căutare a unui job, pregătește-te! Învață alături de cineva ”dansul” acesta al interviului, al interacțiunii cu tine și cu potențialul tău angajator! O simulare a unui interviu te poate ajuta să îți conștientizezi automatismele. Un consilier pentru dezvoltarea ta profesională te poate ajuta să-ți clarifici conflictele din mintea ta! Poate ieși un dans foarte frumos, până la urmă!

#interviu, #pregatirepentruinterviu, #simulareinterviu, #recrutare, #dezvoltarepersonala, #dezvoltareprofesionala, #consilierepentrudezvoltare