Își căuta de lucru de câteva luni bune! Cu greu am scos-o din descurajare: ”că lucrurile nu se leagă, că ei nu i se întâmplă nimic bun, că dă doar de joburi nasoale”! I se părea că timpul trece greu, că mai are de așteptat mult până când eforturile ei de a-și căuta job vor aduce rezultatul mult dorit! Când, ce să vezi? Exact ce și-a dorit: o companie bună, cu oameni care au primit-o frumos, cu respect și care i-au oferit salariul cerut.
Ce credeți că a făcut după ce s-a dezmeticit că i se întâmplă, e dorită? Ca Iona, personajul biblic care fugea de propriul său destin, la fel și fata noastră a fugit în direcție opusă.
”Ce-ar fi dacă le-aș propune să merg în probă, cu contract parțial, o lună? Să rămân și la jobul actual și să merg și la ei? Să-i testez să văd dacă sunt serioși!”
Tu cum te autosabotezi?
Modalitățile prin care un om se autosabotează, când este atât de aproape de rezultatul dorit, sunt din cele mai diverse. Doar vezi că se schimbă la față și toate temerile lui ies la suprafață: ”dacă nu mă învață, dacă mă dau afară în perioada de probă, dacă nu mă lasă să mă dezvolt, dacă mă vor ține pe salariul ăsta”? Alege un alt job, într-un domeniu complet diferit. O ia de la capăt cu un job sub nivelul său, să se revalideze. Cere angajatorilor să îl accepte pentru tot felul de joburi, care mai de care mai ”dorit”. Într-un cuvânt: ”FUGE”!
Teama noastră cea mai mare nu este că nu suntem la înălţimea unei situaţii. Cea mai mare teamă a noastră este că suntem cumplit de puternici. De lumina noastră ne temem, nu de întuneric. – Nelson Mandela
Suntem atât de obișnuiți să ne atingem obiectivele greu încât ne așteptăm mai degrabă la dezamăgire decât la succes. Când timpul trece în ritmul lui, iar nouă ni se pare că nu trece conform așteptărilor noastre, suntem nerăbdători. Obosim, nu de încercări și de eforturi, ci de așteptări neîmplinite sau care nu au fost definite în mod realist.
Și mai e ceva! Teama noastră de măreție! Cum așa? Da, teama că lucrurile chiar se vor întâmpla exact așa cum ne-am dorit!
”Cum? Să primesc acest job? Să obțin poziția? Salariul dorit? Și ce fac apoi? Dacă o dau în bară? Adică, dacă nu pot să mă mențin la nivelul acestei măreții?”
Ce să faci ca să nu te mai autosabotezi?
Autosabotajul este un fel de scurtcircuit pe care îl provocăm intenționat creierului nostru și sistemului emoțional. Ne punem singuri la pământ, ne desființăm prin gânduri negative despre noi, prin temeri și critici, prin resentimente pe care ne încăpățânăm să le păstrăm în noi. Ducem cu noi dezamăgiri cu privire la joburi anterioare, șefi care nu s-au comportat frumos cu noi, colegi care nu ne-au acceptat și experiențe profesionale pe care le-am interpretat ca eșecuri personale. Nu ne dăm voie să strălucim pentru că rămânem în stări de tristețe, dezamăgire, frustrare și furie.
Dacă vrei ca experiențele tale următoare, în procesele de recrutare, să fie inundate de emoții pozitive, atunci oprește autosabotajul. Iată câțiva pași:
- Pune-te în starea pozitivă POTRIVITĂ pentru reușită,
- Fă-ți o listă SCRISĂ, nu mentală, cu competențele profesionale pe care le ai,
- AMINTEȘTE-ȚI reușitele profesionale și personale de la joburile anterioare,
- (Re)definește CINE EȘTI ca persoană și cine ești din punct de vedere profesional,
- Exersează în OGLINDĂ vorbitul cu demnitate în fața unui recruiter sau angajator imaginar,
- DĂ-ȚI VOIE din interiorul tău să trăiești experiențe profesionale frumoase.
”Îmi dau voie să experimentez joburi și locuri de muncă frumoase, în care îmi place activitatea și mă simt bine în echipă! Caut astfel de joburi!”
Recruiterul ești TU!
Ceea ce nu ți-a spus nimeni până acum este că atunci când te întâlnești cu un Recruiter, te întâlnești cu tine! Și invers. Știi teoria oglindirii? Că noi ne oglindim în ceilalți și ce vedem la ei este al nostru?
Percepția ta despre mine este o reflecție a ta! Reacția mea față de tine este conștientizarea mea!
Dacă tu te duci în fața unui recruiter sau potențial angajator fără temele făcute, s-ar putea să iasă scântei. Care sunt aceste teme? Două:
- Să te cunoști foarte bine pe tine pentru momentul respectiv ( cine ești profesional, ce poți să oferi, ce cauți) – varianta simplă, clară, la obiect, nu poveste interminabilă!
- Să fii capabil să te gestionezi singur ( emoții, gânduri, reacții) – un fel de conștientizare socială, să poți fi corect, echilibrat în discuție, fără agresivitate și să poți citi și accepta mesajele recruiterului sau angajatorului.
Să exemplificăm:
Când tu vezi la recruiter că vorbește prea mult despre companie și nu îți spune nimic relevant despre job, nu e el de vină că turuie! E nevoia ta de relevanță, de structură, de timp folosit cu sens. Comportamentul recruiterului îți e oglindă, îndemnându-te să fii tu mai structurat, mai relevant sau mai direct.
Dacă tu te enervezi pentru logoreea recruiterului, nu e vina lui! El trăiește, probabil, foarte bine cu el însuși! E un semnal pentru tine să lucrezi la vocea ta ( ritm, forță, tonalitate) ca să transmiți mesajul corect încă de la începutul discuției. Probabil recruiterul te-a perceput foarte îngăduitor și și-a permis să depășească niște limite.
Ce ești hotărât să faci diferit data viitoare?
La fel e și la recruiter! Dacă el îți reproșează că ești neserios pentru că ai anunțat elegant, corect, că te retragi din procesul de recrutare, nu e vina ta! Dacă ai fost corect, asertiv și nu ai produs vreun prejudiciu, atunci furia recruiterului poate fi legată de frustrarea lui. Vrea să ocupe postul și nu reușește. Simte că e vina lui, că nu evaluează corect candidații dar o aruncă pe neseriozitatea acestora.
Poți arăta înțelegere față de recruiter?
Pregătește-te să strălucești!
Dacă nu ești pregătit să strălucești în frumusețea ta de om și de candidat valoros, înseamnă că ai rămas pe o scară joasă a conștientizării și a vibrațiilor. Este momentul în care ambele părți ajung să vorbească una ( despre job, sarcini) și să spună altă ( nevoi, frustrări, temeri).
Nu e de mirare că nu se înțeleg, nu au fost în același registru ( verbal/paraverbal, emoțional/rațional). Ambii rămân nervoși, frustrați, dezamăgiți, pregătiți să generalizeze despre tagma recruiterilor sau a candidaților, așteptând următoarea victimă, pe care să-și verse frustrările nerostite.
Doar un candidat pregătit pentru o discuție cu dublu sens: unul de suprafață și altul emoțional, poate ieși strălucind dintr-un interviu!
Dă-ți voie să strălucești!
A străluci nu înseamnă a-ți umfla balonul EGO-ului, că tu ești cel mai bun și mai deosebit dintre candidați. A străluci înseamnă demnitate! Să te simți tu bine cu tine însuți, împăcat, echilibrat, nonviolent! Apoi să te lași descoperit în mod corect ( fără exagerări din zona narcisismului și nici subevaluări apropiate de depresie). Nu, nu ești perfect și vei mai greși! Dar dacă ai intenții bune, ești valoros!
Vorbește clar, scurt și corect despre ce știi, ce ai lucrat! Fii tu însuți, cizelat! Doar te-ai aranjat înainte să pleci! Dacă nu te duci la interviu îmbrăcat neglijent, cu haine murdare și păr nepieptănat de 3 luni, nu te vei duce la interviu nici nemanierat!
Ca în culturile asiatice, simte ritmul discuției și nu te da în spectacol! Poartă-te ca un invitat și fii moderat în gesturi, exprimări! Fii controlat dar pune un zâmbet pe fața ta!
Arată respect și păstrează-ți locul de invitat până când vei primi permisiunea să te comporți ca un prieten!
#pregatirepentruinterviu, #autosabotaj, #maniereinrecrutare,
