Blog

Jurnalul unui om/angajat/copil…..”învățat”

invatare, competenta

Context

Simt din nou ceva care seamănă a furie, dar care cred că e mai degrabă frustrare.

Azi, șeful meu/colegul meu/ părintele meu m-a corectat din nou pentru o greșeală pe care am făcut-o. Îmi aduc aminte două expresii:

De ce..…?” (nu mai țin minte ce a urmat, dar era ceva legat de motivul pentru care nu făcusem într-un anumit fel) și

Fă așa...” (și apoi mi-a zis cum să fac).

Ce NEVOI am?

Stau și sap mai mult în străfundul meu sa îmi dau seama ce mă deranjează. Îmi vin în minte niște gânduri:

Aș vrea să nu greșesc.”

 ”Aș vrea să fac bine treaba asta.”

Aș vrea să mă vadă șeful/colegul/părintele meu ca pe un angajat/coleg/copil COMPETENT.

Da, asta e: am una din cele trei nevoi de baza ale oamenilor, indiferent de vârsta lor sau de mediul în care sunt, personal sau profesional: COMPETENȚA. (Celelalte două sunt autonomia și relaționarea.)


Cum să acționez?

Da, știu, vreau sa fiu competent(ă) și să mă vadă și ceilalți la fel. Cum să fac pentru că șeful/colegul/părintele meu nu prea pare sa își dea seama nici de nevoia mea, nici de modul în care să mă trateze. Iar emoția negativa (frustrare, furie) e tot la mine. Intuitiv stiu: să nu pun egal între greșeală și incompetență sau între perfecțiune și competență. Să îmi accept “greșelile” ca fiind puncte de conștientizare și de evoluție în călătoria dezvoltării competenței mele.
Să le comunic mai des altora cum să se poarte cu mine, adică ce îmi place (dorința lor de a lucra în echipa) și ce nu (tonul, presiunea pe care o pun pe mine, uneori, cuvintele).

Toți oamenii vor să-i învețe pe ceilalți ce e mai bine! Doamne, câți de “BINE” exista pe pământ!
Toți sunt învățători dar putini știu sa atingă inima persoanei înainte de a o învăța, făcând-o sa simtă, nu doar spunându-i ca este competentă, să simtă că poate, știe, că deja face lucruri care arată un grad al său de competență.

E o vorbă care îmi place: Oamenii vor uita ce ai spus dar nu vor uita cum i-ai făcut sa se simtă!

Concluzie

Așadar, ce i-aș spune sefului/colegului/părintelui meu ar fi:

Fă-mă să mă simt competent(ă), atunci când greșesc. Vezi binele din spatele asa zisei greșeli pe care o fac. Dă-mi o perspectiva amuzantă sau cel puțin care sa ma onoreze și valideze ca om, ca om cu o valoare personală! Ai grija de mine și de emoțiile mele și voi creste, voi învăța!”

Somn ușor!

Sursa foto: TAGS: