”VREAUUUUU FEEDBACK DUPĂ INTERVIU!!!!” Strigi și tu la fel de tare în interiorul tău, că vrei feedback după interviu? Să știi unde ai greșit? Ce nu ai spus corect? De ce nu te-au ales? Ce ți-a lipsit?

Dacă da, este foarte probabil că ai luat experiența interviului foarte personal și foarte în serios, când ea este de fapt o negociere profesională.

Cum ar fi dacă tu ai putea intui feedbackul? Cu alte cuvinte, dacă ai putea să înțelegi în orice moment ce se întâmplă în interviu, dacă există potrivire și dacă sunt îndeplinite criteriile ambelor părți pentru încheierea unui contract?

Ai mai avea nevoie atunci de feedbackul recruiterului?

DE CE NU PRIMEȘTI FEEDBACK?

Lipsa feedbackului din partea recruiterului poate să nu aibă absolut deloc legătură cu tine! Poate că tu ai corespuns profilului căutat însă au apărut schimbări în interiorul companiei. O modificare legislativă, de organizare internă sau chiar de management poate duce la readaptarea profilului căutat.

Ce te faci, însă, atunci când tu crezi că te-ai vândut bine la interviu, când ți s-a părut că ați fost pe aceeași lungime de undă și, totuși, nu ai fost tu cel selectat? Procesul tărăgănează, nu primești nici DA, nici BA, și nu prea mai știi cum să îți gestionezi multele gânduri și emoții care îți trec prin corp.

Acesta este un moment în care ai nevoie de mai multă CONȘTIENTIZARE. Cu cât devii mai conștient de impresia pe care o lași altora prin ceea ce spui sau faci, cu atât ai mai multe șanse să înțelegi ce l-a determinat pe intervievator să nu te selecteze.

Te invit să privim lucrurile din ambele perspective: a recruiterului și a candidatului.

AZI EȘTI TU RECRUITERUL

Să presupunem că ești un recruiter instruit în ale recrutării și, mai mult decât atât, foarte bine intenționat. Treaba ta este să evaluezi corect toate informațiile pe care ți le transmite candidatul (verbal sau nonverbal), să verifici dacă există potrivire între candidat și profilul căutat.

Ce te faci când intervievezi un candidat care nu îți răspunde clar la întrebări, care adoptă o postură a corpului care te distrage și nu îți permite să fii atent (se uită pe tavan, in jur, își verifică telefonul, etc)? Nici nu ai înțeles dacă are sau nu competențele căutate de tine! Managerul îl intervievează și el, fără să reușească să obțină informații relevante de la el. Candidatul îți cere feedback ulterior: dacă s-a potrivit sau nu postului. Tu i-ai da feedback? Dacă da, ce tip de feedback? Pe baza cărui motiv l-ai respins?

Unii vor spune: ”E problema recruiterului, nu a fost suficient de abil să dirijeze discuția”. Alții vor spune: ”Măi, e clar că nu a fost chimie! Oamenii, când se potrivesc, vorbesc pe aceeași frecvență.”

CUM AR SUNA FEEDBACKUL CĂTRE CANDIDAT?

Haideți să vedem:

Feedbackul sincer ( ce i-ar veni recruiterului să spună): ”Stimate candidat, din cauza posturii corporale adoptate de dvs. în interviu și datorită răspunsurilor dvs. lungi și neclare, nu am putut evalua nivelul dvs. de competență, în timpul alocat dvs. Prin urmare, am decis să continuăm recrutarea cu alți candidați. Vă sugerăm pe viitor, o poziție a corpului decentă, respectuoasă și care să arate interes față de discuție, bineînțeles, în cazul în care veți mai fi interest să lucrați în compania noastră. ”

Feedbackul oficial ( ce îi transmite recruiterul): „Stimate candidat, vă mulțumim pentru implicarea dvs. în procesul de recrutare pentru postul de…. Vă informăm că am decis continuarea recrutării cu alți candidați mai potriviți profilului căutat de noi!”

FEEDBACK SCURT, NEUTRU EMOȚIONAL

Și eu, ca om de HR și recruiter, aș alege tot feedbackul oficial, dat cu diplomație, cu elemente scurte, fără încărcătură emoțională. Să vă dau câteva argumente, din perspectiva mea:

• ROLUL DE RECRUITER NU ESTE ROL DE PSIHOLOG – Ca recruiter evaluez existența unor competențe precum: colaborare cu echipa, implicare în activitățile grupului, ascultare activă, etc. La acestea, candidatul nostru ipotetic nu a obținut un punctaj prea mare. Dacă aș fi fost în rol de psiholog, aș fi căutat să înțeleg comportamentul său în contextul respectiv. Mi-ar fi fost necesare, însă, mai multe detalii personale (istoric personal, context actual, stare emoțională, frici, etc), care nu făceau obiectul discuției noastre.
• ROLUL DE RECRUITER NU ESTE ROL DE CONSILIER – Mi-ar plăcea ca oamenii să se dezvolte, însă am tras concluzia, din experiențele mele în recrutare, că oamenii nu acceptă sfaturi de la recruiter. Iar consilier nu pot să fiu atunci când evaluez un om. Candidatul evaluat are o reticență la orice sugestie de la un recruiter cu care nu a construit încă o relație de încredere.
• ROLUL DE RECRUITER NU ESTE ROL DE TRAINER– Candidații spun că au nevoie de feedback pentru dezvoltare. Însă dezvoltarea nu se întâmplă așa, în urma unor indicații clare ale unui recruiter, așa cum deseori o singură lecție dintr-un curs nu este suficientă pentru schimbarea unui comportament.

Atunci când motivele pentru care este respins un candidat țin de personalitatea lui este ca și cum i-aș spune din poziția de recruiter: personalitatea ta, sau felul tău de a fi, nu se potrivește cu noi, cu felul nostru de a ne manifesta, cel puțin nu acum.

Personal, din rolul de recruiter, prefer să nu dau candidatului feedback de dezvoltare, cu privire la aspecte sensibile ce țin de atitudinea, emoțiile și personalitatea sa. Cu privire la competențele tehnice ( de genul cunoaștere soft, cunoștinte evaluate dintr-un anumit domeniu), îi pot sugera candidatului îmbunătățiri. Când vine vorba, însă, de dezvoltarea abilităților sale personale și interpersonale ( asertivitate, leadership, managementul emoțiilor, etc), intervenția recruiterului este sensibilă. Un feedback de dezvoltare ar putea fi primit cu mai multă deschidere din partea unui prieten, mentor, manager, consilier, coach.

Cred că doar conștientizarea individuală este cea care produce schimbări în oameni! Și mai cred ca fiecare om își poate găsi un loc al lui, potrivit personalității sale! Iar atunci când conștientizezi de unul singur cum ești perceput de alții, poți integra mai ușor concluziile. Nu te doare, emoțional, atât de tare cât te-ar durea feedbackul venit de la un recruiter necunoscut!

INTUIEȘTE FEEDBACKUL

Vei spune:

„Stai puțin! Nu e vorba mereu de aspecte care țin de atitudinea candidatului sau de personalitatea lui! Sunt interviuri frumoase, coerente, detaliate, care se poartă ca adevărate negocieri. Și totuși, rămâi fără feedback ulterior. Ai avut impresia că ești atât de aproape de a obține jobul și nu știi de ce nu ai mai primit răspuns.”

E frustrant, știu! Te implici emoțional în procesul de recrutare. Ai o miză! Te-ai pregătit pentru interviu! Ai discutat aspecte relevante în interviu, atât despre companie, cât și despre tine! Ai crezut că ai de-a face cu profesioniști! Ajunge să te deranjeze mai mult absența răspunsului (fie el și sec), decât posibilul său conținut. Ce îți scapă?

Câteva dintre explicații:

1. Ignori feedbackul dat de angajator în interviu,
2. Intuiția ta este redusă la tăcere sau nefolosită,
3. Ți-e greu să definești (în senzații și cuvinte) impresia pe care o lași altora,
4. Îți lipsește experiența interviurilor,
5. Ai un conflict interior de valori care creează confuzie, inclusiv pentru angajator,
6. Aștepți de la angajator să îți sugereze o decizie cu privire la jobul tău următor ( să te aleagă el)
7. Nu e vorba despre tine.

Ce vreau eu să îți spun este că: TU POȚI INTUI FEEDBACKUL! Chiar și atunci când nu primești un răspuns din partea companiei, analizându-te pe tine și etapele prin care ai trecut, vei avea cel puțin o explicație pentru lipsa de răspuns sau pentru feedbackul primit.

Răspunde-ți la întrebările:

• Ce crezi că s-a întâmplat?
• De ce crezi că nu te-au acceptat?
• A fost vreun aspect în care nu te-ai potrivit cu ei?
• Ce senzații ai avut, când ai intrat în locul respectiv?
• Ce impresie ți-au lăsat intervievatorii? Cum te-ai simțit în prezența lor?
• Ce reacție a lor te-a surprins?
• Ce cuvinte  ți-au transmis? Ce ți-au sugerat cuvintele lor?
• Îți doreai 100% acest job sau nici tu nu ai fost convins?

Dacă îți este greu să te evaluezi de unul singur, vorbește cu un prieten. El va ști dacă ai vorbit mult sau puțin, dacă ai exagerat sau nu pentru că te cunoaște mai bine. Sau poți apela la un consilier în carieră să te ajute să înțelegi dinamica interviului și felul în care se construiesc impresiile.

Noi, oamenii avem o nevoie de a găsi sau a da un sens situațiilor prin care trecem. Ne ajută să facem față incertitudinii și neprevăzutului.

Uneori ne va ajuta o explicație pe care ne-o dăm noi singuri, alteori vom rămâne cu un fel de obsesie privind felul în care ne-am comportat noi la interviu, modul în care am fost evaluați sau tratați.

FEEDBACKUL ȘI ÎNCREDEREA ÎN SINE

De regulă, atunci când te tot plângi că nu ai primit feedback, este un fel de strigăt din tine. Îți pare rău că nu ai fost acceptat, validat, ofertat? Asta ți-ar fi crescut încrederea în tine! Cautai o clarificare din partea angajatorului în loc să o cauți în tine? Sau doreai atât de mult o schimbare, un rezultat, că acum ești nevoit să planifici altceva, să îți creezi, din nou, viitorul? În lipsa feedbackului, decizia rămâne la tine: ce faci mai departe cu tine însuți, cu jobul, cu viața ta!

Indiferent cum te-ai exprimat în acel interviu, indiferent ce exemple ți-au venit în minte, tu ești mai mult decât ce ai manifestat în timpul alocat interviului.

Și este doar decizia ta ce vei face mai departe cu experiența interviului avut: iei părțile bune ale momentului, decizi ce vrei să faci diferit data viitoare, hotărăști să îți dezvolți noi competențe sau pur și simplu continui în același fel al tău de până acum.

Feedbackul este doar o părere subiectivă și contextuală. Recruiterul sau angajatorul vor construi în mintea lor imaginea ta ( profilul tău) în funcție de informațiile pe care le furnizezi tu în acel context specific, la acel moment. Tu nu ești definit printr-o singură manifestare a personalității tale. De aceea, orice feedback pe care ți l-ar da cineva în urma unei discuții de 1 oră cu tine, sau chiar a mai multor interacțiuni, va fi doar o părere subiectivă pe care și-au format-o evaluatorii despre tine.

Cel mai important feedback rămâne cel pe care ți-l dai tu însuți, pentru că tu ai acces la mult mai multe informații despre tine și doar tu poți decide cum vrei să fii și să te dezvolți.

#feedbackinterviu, #recrutare, #feedbackrecruiter, #constientizareinrecrutare